Mica istorie a ”Clubului poeților desculți” care formează marea istorie a literaturii contemporane.

”Clubul poeților desculți” a fost înființat, în 2012, de către scriitorul Oleg Carp și alți membri - poeți, găzduiți cu drag în sala nuciferică a bibliotecii ”Onisifor Ghibu” și susținuți de către criticul literar Vitalie Răileanu. Proviniența denumirii clubului pentru mine rămâne o enigmă. În schimb  m-am convins că exercită asupra imaginației un stimul incostenstabil, astfel în cât, am auzit mai multe interpretări din partea membrilor clubului. De exemplu, pictorul Mihai Gîțu s-a exprimat astfel: ”[…] Omul desculț este liber și sincer. [...]”, iar poetul Adrian Pâslaru și-a confesat punctul de vedere într-o poezie:

Desculț

De la naștere, mama,

M-a-nvățat să merg desculț

Pentru a-nvăța Pământul să mă iubească.

Astăzi, îmbătrânit,

Mă descalț singur

Pentru-ai mulțumi Pământului

Și ai spune că sunt disponibil

Și eu să-l iubesc...

El merită aceasta din plin –

Ne rabdă...

De-aș putea zbura

Nu l-aș călca,

Dar... el s-a obișnuit –

Ne rabdă...

             (Adrian Păslaru)

Inspirată de personalitatea lui Adrian Pâslaru și de ”Clubul poeților desculți” am replicat:

Către Adrian Pâslaru

Tu, ”Pâslaru,

Fără pâsle”

Căte poezii ai scrise?

De ce scrii necontenit?

Oare nu ai oboist?

Nu ți-a înghețat piciorul,

Hoinărind

Prin foi cu dorul

Cel din urmă

Din cuvânt

Ce ni-l lași pe Pământ?

                (Alexandra Bobu)

Chiar și tânărul poet Valeriu Țuțuianu, care și-a făcut debutul anul acesta a fost inspirat:

Poeții desculți

Pășesc atent, să nu le calc pe urme,

Dar totuși vreau să calc, vreau să-i urmez.

Ei au avut doar nume, dar renume

Au căpătat aici. Acum s-accentuiez:

Au mers desculți prin versuri și pictură,

Prin muzică, dar lumea nu văzură

Că urmele ce șterse-au fost de vânt,

Acum sunt împietrite în Pământ.

Da,  tot ce am descris, e pură poezie,

Aici e începutul, aici e armonie…

Pune urechea-n cer, să-asculți!

Se-aude… cântecul poeților desculți.

                               (Valeriu Țuțuianu)

Spre finele verii recente, Oleg Carp m-a îndemnat să-mi fac public ciclul de poezii ”Improvizații Nocturne”. Întrucât muzica, pictura și literatura au fost mereu alături de firul vieții mele, mi-am adus aportul, la data de 24 august 2012, cu o viziune nouă a clubului, implementând și alte arte frumoase, într-o coeziune cu genericul ”Visele și oamenii mări...”. Din acea zi a început ”Visul” membrilor ”Clubului poeților desculți...” pe care-i consider ”oamenii mării”, ”oameni perfecți”, ”supraoamenii” care prin prisma societății actuale izbutesc să respire aerul de pe culmile idialului, să-și umple plămânii cu miresmele îmbătătoare ale perfecțiunii. 

            La scurt timp prozatorul Oleg Carp și-a desfăcut aripile spre țărmurile inspirației, astfel clubul rămase fără președinte, în grija poetului Adrian Pâslaru. Directorul bibliotecii, Vitalie Răileanu, mi-a propus să preiau diguirea clubului. Am ezitat. Jumătate de an mi-am cântărit puterile, iar pe 8 februarie 2013, cu forță și inspirație, am dat un nou start atât pentru membrii vechi al clubului cât și pentru ”nou-veniți”.