Nu am scris demult pe aici.
Nu că nimic nu s-ar fi întâmplat prin "rePubLicA" Moldova... dar, m-au luat pe sus evenimentele şi n-am mai avut timp de scris. Aşa dar, dedic acest articol scriitorilor, experimentând cel mai accesibil "gen literar" - presa galbenă.
Cum îmi rupeam mintea, într-o seară, la o terasă, să scriu ceva... tam ni sam, apar sex-symbol-ii noştri, HozZze şi Ţvetik (Hose Pablo şi Victor Tzvetov).
"Hosă, o pivă" , două, trei... şi mi-am băgat nasul în caiet ferm convinsă să nasc ceva pe foile lui. O brânză, sub masă, pe braţe, lumina era slabă. Însă urechea mea printre "11%. Alc. min. 4,5%. vol." a schiţat un accent frumos românesc îngânat mieros. Apoi, tumănită cum eram, în faţa ochilor mi s-au conturat două chipuri expresive şi îndrăgostite.
"Bine, dacă tot nu pot să scriu dă măcar să desenez." şi am măzgălit portretele lor.
Oameni inteligenţi, mi-am zis.
- Să facem cunoştinţă!
- Alexandru.
- Moni. zâmbi dulce.
Se discutau teme serioase despre, "rePubLicA", blog-uri, şi invitaţi de "Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai"... zău, n-am priceput nimic. Însă ăştia doi m-au captat rău de tot.
- Cine sunt ei? am întrebat când le-am simţit lipsa.
- Nu ştii?!!! Alexandru Vakulovski şi Moni Stănilă.
- "Pizdeţ" ! Ce netoată mai sunt!
- Moni de la Monica? întrebasem curioasă şi nu memorizasem nimic, dar...
Mai departe scrie-n carte - roman poliţist (роман детектив- pentru cei avansaţi).
Ea - pricina suferinţei mele - curiozitatea.
De ce era cu Vakulovski?
Ian' să văd pe "FB / Profil / Informaţii".
Opaaa, "Căsătorit(ă) cu Moni Stanila".
"+1 Adaugă prieten".
Examinare minuţioasă a pozelor.
Cum să o revăd?
Se vorbea despre un cenaclu...
"Google / blog / rePubLicA".
Ultima postare: " vineri, 8 iulie, o familie de scriitori :)"
Am dreptul să vin şi eu?
Noroc de soartă că m-a intersenctat cu sex-symbol-ii.
- Hose, ce va fi dacă vin să stau cuminte într-un colţ pe un scaun, la cenaclu?
- [...] aruncăm noi cu pietre în Tine [...] , nu prea cred că a citat intenţionat :) (Biblia, Ioan 10:33)
La cenaclu am întârziat. Am stat mai întâi într-un colţ profun impresionată de spectacolul ce se dădea.
Moni cea mai bravă moderatoare.
Chiar era o familie de scriitori: Diana Iepure şi Florin Hălălău.
M-au vrăjit cu poezie... mai exact ne-au vrăjit...
Apoi pe un scaun de pe care, infectată de cei prezenţi, săream ca arsa, vrând să-mi împărtăş impresiile.
M-am ales cu "asigurări de viaţă" plus autograful lui Florin pe prima pagină: "Alexandrei, cu bucuria întâlnirii cu o iubitoare de poezie (puncte, puncte - nu vă spun chiar tot)"
Mândră, fericită şi împlinită, de cele întâmplate, mi-am continuat seara în compania lui HozZze şi Ţvetik.
Ce să mai spun?... Viaţa e interesantă în "rePubLicA" Moldova.
